2017/11/19 at 3:51 PM

Arta băutului ceaiului face parte din cultura chineză şi japoneză de secole. De asemenea, a căpătat un loc important în stilul de viaţă al britanicilor şi al australienilor. În acest articol succint, trecem în revistă originile acestei băuturi şi examinăm variatele tipuri de ceai ce se potrivesc în fiecare dintre cele 4 anotimpuri.

Băutul ceaiului îşi are originea cu peste 5000 de ani în urmă, în China, când legendarul împărat Shen Nung a dat un decret imperial prin care le impunea supuşilor săi să fiarbă apa pentru băut, din motive ţinând de igienă. După aceasta, într-una dintre vizitele sale într-un sat din împrejurimi, nişte frunze uscate au căzut în apa sa de băut, aceasta căpătând o culoare cafeniu-deschis. Frunzele uscate au îmbunătăţit atât de mult gustul apei încât i-au lăsat o impresie de neşters împăratului, şi astfel a apărut o nouă modalitate de a se bea apa fiartă. De atunci a început era băutului ceaiului, care s-a răspândit atât de mult încât a devenit o cutumă culturală ce a pătruns în toate straturile societăţii.

În jurul anului 800 d.Hr., un cărturar numit Lu Yu a scris prima carte de referinţă despre ceai, numită Ch’a Ching. Apoi practica băutului ceaiului şi-a croit drum în Japonia prin intermediul preotului budist zen numit Yeisei, care credea că faptul de a bea ceai îmbogăţeşte experienţa resimţită de oameni în meditaţia religioasă. Ceaiul a fost ridicat la o formă majoră de artă prin crearea ceremoniei japoneze pentru băutul ceaiului, „Cha-no-you”. Această ceremonie a necesitat mulţi ani de practică răbdătoare, pentru a se obţine ceaşca perfectă de ceai în maniera cea mai graţioasă şi mai încântătoare cu putinţă.

Astăzi, practica băutului ceaiului s-a răspândit în întreaga lume şi există multe ritualuri şi modalităţi de a se bea ceaiul. El este băut în ceainării speciale, pe timpul unor ocazii şi ceremonii festive, la cină, la prânz şi după-amiaza, alături de prăjituri şi gustări savuroase. Acum se crede că ceaiul nu doar este revigorant, ci şi aduce diverse beneficii pentru sănătate.
Iată câteva dintre virtuţile ceaiurilor din plante:

Levănţica

  • Domoleşte spasmele musculare
  • Relaxează şi alungă oboseala
  • Alină durerile de cap şi migrenele

Menta

  • Stimulează digestia
  • Taie greaţa
  • Reduce colicile, crampele şi gazele la stomac

Bobocii roz de trandafir

  • Efect antidepresiv
  • Menţin frumuseţea şi tinereţea
  • Reduc nivelul colesterolului
  • Bogaţi în vitamina C
  • Puternite calităţi de reîntinerire

Muşeţelul

  • Ajută somnul
  • Calmează durerile menstruale
  • Relaxant
  • Calmează alergia la polen şi astmul
    Bun împotriva sinuzitei

Iasomia

  • Reduce hipertensiunea
  • Bună împotriva anxietăţii

Patru ceaiuri de bază sunt asociate cu cele patru anotimpuri. Acestea sunt: ceaiul negru (cu iarna), ceaiul verde (cu primăvara), ceaiul din flori (cu vara) şi ceaiul din ierburi (cu toamna).

 
 

Ceaiul de PRIMĂVARĂ
Ceaiul verde se face din planta de ceai. Totuşi, frunzele plantei sunt înmuiate la aburi imediat după ce au fost culese, apoi rulate manual pentru a se elimina excesul de umezeală şi uscate într-un wok. Astfel rezultă un ceai de culoare verzuie, cu o aromă bogată. Ceaiurile verzi provin din China şi Japonia şi se spune că sunt bogate în vitamina C şi că sunt o sursă importantă de antioxidanţi, precum şi de oligoelemente. Aroma ceaiului verde aminteşte de primăvară şi de creşterea lăstarilor, aşa încât el este băut de obicei înainte de meditaţie sau pe timpul lucrului. El îmbunătăţeşte rezistenţa organismului la oboseală.

Ceaiul de VARĂ
Ceaiurile florale sunt o combinaţie de ceai negru sau verde cu petale de flori, mirodenii şi seminţe. Au aroma înţepătoare a verii şi sunt băute pentru proprietăţile lor detoxifiante. Ceaiurile de tip chai sunt din categoria în care cardamomul, anasonul, migdalele, scorţişoara, ghimbirul şi lemon grass-ul sunt combinate cu ceai negru. Aceste tipuri de ceai sunt comune în India. Se crede că stimulează spiritul şi stomacul şi că uşurează procesul digestiv. Alte ceaiuri chinezeşti, cum ar fi cel de crizanteme, de iasomie sau de trandafir, sunt o combinaţie de ceai verde cu petale de flori. Alt ceai obişnuit de vară este cel de mentă-piperată, care revigorează şi este bun pentru alinarea congestiilor nazale.
Ceaiul de TOAMNĂ
Ceaiurile din plante (tizanele) nu conţin frunze de ceai şi sunt făcute în întregime dintr-o combinaţie de ierburi şi mirodenii. Aceste ceaiuri pot fi răcoritoare sau dimpotrivă şi sunt cunoscute pentru proprietăţile lor medicinale. Exemple comune sunt ceaiurile din ginseng, ghimbir, trestie şi orz.
Ceaiul de IARNĂ
Ceaiul negru este un ceai care încălzeşte şi se potriveşte cel mai bine lunilor de iarnă. Există trei tipuri de ceai negru, care se diferenţiază în funcţie de locul cultivării lor, şi anume: varietatea Assam din India, varietatea Ceylon din Sri Lanka şi varietatea Yunnan din China. Ceaiul negru este făcut din frunze de Camellia Sinensis, plantă ce este lăsată să fermenteze înainte de a fi uscată şi ambalată. Zona în care a fost cultivat ceaiul, precum şi durata de fermentare determină variaţii în ceea ce priveşte textura, culoarea şi aroma băuturii obţinute.


0 Comments

Leave a Comment