2017/07/28 at 12:46 AM

MENTA (MENTHA PIPERITA)

Cunoscută şi sub numele de Mentha piperita sau, popular, mentă sau izmă de grădină, această plantă face parte din familia labiatelor. Ea creşte spontan pe soluri uşoare, afânate, bogate în materii nutritive, în locuri aluvionare, turboase şi desecate. La noi, este întâlnită în întreaga ţară şi înfloreşte din iunie până în septembrie. În perioada de înflorire se recoltează frunzele (iulie-august), care se usucă în strat subţire, în încăperi bine aerisite sau la soare.

Părţile aeriene ale plantei conţin 0,3-0,5% ulei volatil, iar frunzele, 1-2% ulei volatil cu compoziţie chimică diferită în funcţie de provenienţă. Principala componentă a uleiului volatil de mentă este mentolul (până la 70%), el conţinând şi mentone, mentofuran, a-pinen, felandren, limonen, cadinen, cineol, aldehidă acetică şi izovalerianică, alcooli amilic şi izoamilic, timol, carvacrol, alcooli sescviterpenici, cariofilen etc. Frunzele mai conţin cantităţi apreciabile de tanin (până la 12% sub formă de acid cafeic), acizi organici, vitamina C, săruri minerale, substanţe antibiotice etc.

Mirosul mentei este fin şi pătrunzător, iar gustul este puternic aromat, lăsând în gură senzaţia de răcoare plăcuta. Folosită, datorită calităţilor sale vindecătoare, atât de greci, cât şi de romani, menta, plantă originară din regiunile mediteraneene, se regăseşte acum pe aproape întreg continentul european, precum şi pe cel nord-american. În Marea Britanie a fost adusă de romani, care o cultivau alături de salvie, folosind-o atât ca remediu, cât şi ca mirodenie în diferite preparate. O deosebită atenţie i-a acordat şi renumitul doctor Westmacott, care a publicat în 1694 un întreg tratat ce făcea referire la virtuţile acestei plante. De asemenea, el a făcut şi prima clasificare a speciilor şi subspeciilor de mentă, diferenţiindu-le în funcţie de proprietăţi şi ariile de răspândire din acea perioadă. Utilizarea acestei plante în cadrul aromaterapiei ajută la obţinerea unei stări optime de revigorare, conferă hotărâre, o mai bună putere de concentrare, vitalitate, comunicare, stimulează mintea, conferă claritate emoţională şi mentală, regenerare şi vitalitate. Contracarează oboseala mentală, lenea, apatia, sentimentul de neajutorare. Uleiul obţinut din mentă se combină excelent cu uleiurile de benzoină şi rozmarin. În terapie,

menta este folosită cu rezultate remarcabile în tratarea următoarelor afecţiuni: diaree, flatulenţă, litiază biliară, rău de mişcare (maşină), miros neplăcut al cavităţii bucale, răceală, cefalee, migrene, sinuzită, dismenoree şi oligomenoree, iritaţii ale pielii.

Sursa articolului: Revista “Lumea Fengshui” Nr. 12 Pg. 43

0 Comments

Leave a Comment