2017/11/19 at 4:06 PM

Autor: Teodor Vasile
După cum spuneam în prima parte a articolului, Ayurveda reprezintă o formă de medicină alternativă, bazându-se pe un sistem de interpretare holistă a vieţii şi a sănătăţii. Ayurveda priveşte omul ca pe un microcosmos, un întreg univers în sine însuşi, racordat prin „fire nevăzute” la marele univers, omul fiind în strânsă conexiune cu energiile universale prezente în mediul exterior. Existenţa sa individuală nu poate fi separată de totalitatea manifestărilor ce au loc în univers.Reamintesc astfel faptul că sistemul ayurvedic vede cele două concepte, de sănătate şi boală, în termeni holişti, ţinând seama de relaţiile inerente dintre individ şi energia universală, individ şi conştiinţa cosmică, formele de manifestare ale energiei şi, nu în ultimul rând, ale materiei.Conform învăţăturilor ayurvedice, orice fiinţă umană are patru instincte principale, spirituale şi biologice: religios, financiar, de procreare şi instinctul spre libertate. O sănătate bine echilibrată reprezintă baza pentru satisfacerea acestor patru instincte. Ayurveda poate fi aplicată atât în cazul persoanelor sănătoase, care doresc să îşi menţină sănătatea, cât şi în cazul celor bolnave, care doresc să se vindece.În esenţă, Ayurveda este atât o „ştiinţă”, cât şi o „artă” a vieţii, ea reprezentând un act de vindecare atât medical, cât şi metafizic. Ca să practici Ayurveda, nu trebuie să fii neapărat bolnav, prin ea poţi promova fericirea, sănătatea, îţi poţi dezvolta forţele creatoare. Prin studiul acestor învăţături ayurvedice, poate fi dobândită de către oricine atât cunoaşterea practică a autovindecării, prin crearea unei stări de pace interioară, cât şi vibraţia în armonie cu întreg universul. Atât Ayurveda, cât şi disciplinele yoga sunt forme străvechi de abordare a principiilor universale privind viaţa. Aceste practici sunt menţionate în vechile scripturi indiene: Vedele şi Upanishadele.Yoga reprezintă o artă despre care indienii spun că ne uneşte cu Divinitatea, cu Adevărul, aducându-ne în armonie cu natura. Despre Ayurveda se spune că este chiar ştiinţa vieţii. Scopul fiecăreia dintre aceste discipline este acela de a ajuta individul să atingă longevitatea, reîntinerirea şi autorealizarea.Medicina alopată şi gândirea tipic occidentală tind să generalizeze şi să clasifice strict individualitatea. Aş fi răutăcios să spun, de exemplu, că potrivit conceptului occidental de normalitate, banalul, comunul devin norma impusă tuturor oamenilor.Principiile ayurvedice susţin că normalitatea trebuie să ţină de evaluarea fiecărui individ în parte, deoarece fiecare constituţie umană reprezintă un individ unic, atât din punct de vedere fizic, intelectual, cât mai ales sufletesc, manifestându-şi funcţionarea, temperamentul şi personalitatea spontan, într-un mod unic, specific acelui om.Ştiinţa orientală încearcă să ne înveţe că putem să mergem dincolo de diviziunea dintre subiectivitate şi obiectivitate. Se spune despre Ayurveda că ar fi luat naştere, cu mii de ani în urmă, în cadrul învăţăturilor obţinute prin meditaţie ale aşa-numiţilor „Căutători ai Adevărului” (rishi). De mii de ani, învăţăturile lor au fost transmise oral de la maestru la discipol, fiind primite intuitiv, şi ei au priceput faptul că această conştiinţă este energia manifestată în cele cinci elemente fundamentale: Eter, Aer, Apă, Foc şi Pământ. Acest concept unicist stă în centrul ştiinţei ayurvedice, fiind unanim valabil şi aplicabil în refacerea echilibrului şi recrearea stării de armonie.Rishi spun că lumea există printr-o stare de conştiinţă nemanifestată. Din această stare de conştiinţă unificată s-au manifestat vibraţiile înălţătoare ale sunetului mantrei AUM; această vibraţie a dat naştere, la începuturi, elementului Eter. Mai apoi, acest element eteric a început să se mişte. Mişcările sale subtile au creat Aerul, care, în concepţia ayurvedică, reprezintă eterul în acţiune. Mişcarea eterului produce căldură; această căldură-energie s-a combinat formând o lumină intensă, din aceasta rezultând elementul Foc. În felul acesta, rishi explică prin învăţăturile lor cum eterul s-a manifestat în aer, şi acelaşi eter, mai târziu, s-a manifestat prin elementul Foc; prin căldura elementului Foc, elementele eterice s-au dizolvat şi s-au lichefiat, dând naştere elementului Apă, care mai apoi s-a solidificat, formând astfel moleculele de Pământ. Prin urmare, în cadrul alchimiei ayurvedice eterul este definit ca fiind manifestat prin toate celelalte patru elemente: Aer, Foc, Apă şi Pământ. Adepţii Ayurveda merg pe calea genezei şi spun că din elementul Pământ au fost create, mai apoi, toate fiinţele organice, începând cu cea mai simplă vieţuitoare de pe Terra şi până la Om.Aceste cinci elemente se manifestă în toată materia, vizibilă şi invizibilă. În corpul omenesc există multe spaţii care sunt definite de elementul Eter (vase capilare, vase limfatice, ţesuturi, celule). Spaţiul în mişcare se numeşte aer.În interiorul corpului omenesc, aerul se manifestă prin mişcările ample ale muşchilor, prin pulsaţiile inimii, lărgirea şi contractarea plămânilor, prin mişcările pereţilor stomacului şi ai intestinelor (peristaltismul).

Al treilea element este Focul. În corpul omenesc, sursa principală a Focului o reprezintă metabolismul. Elementul Foc acţionează în sistemul digestiv, în materia cenuşie a celulelor creierului (sinapsele ce au loc între axoni şi dendritele neuronale). Focul mai activează şi retina, care percepe lumina. Temperatura corpului, digestia, procesele de gândire şi vedere sunt funcţii ale aerului activate de elementul Foc. Întregul metabolism şi sistemul enzimatic sunt controlate de acest element.

Apa este cel de-al patrulea element definitoriu, ea manifestându-se în secreţiile sucurilor digestive şi glandelor salivare, în membranele mucoase, în plasmă şi citoplasmă. Apa reprezintă elementul vital pentru funcţionarea ţesuturilor, organelor şi diverselor sisteme din corp.

Pământul constituie cel de-al cincilea element, el fiind reprezentat în corp de sistemele solide: unghiile, muşchii, tendoanele, pielea şi părul, toate sunt derivate din elementul Pământ.

Toate aceste cinci elemente se manifestă prin cele cinci simţuri prin care omul percepe mediul exterior în care trăieşte. Aceste elemente de bază: Eter, Aer, Foc, Apă, Pământ sunt în strânsă legătură cu auzul, pipăitul, văzul, gustul şi respectiv mirosul.

Ayurveda priveşte corpul omenesc şi activităţile sale senzoriale ca pe nişte manifestări ale energiei cosmice, exprimată prin cele cinci elemente fundamentale. Această abordare este similară celei a medicinei tradiţionale chineze, pentru care atât corpul omenesc, cât şi întreg Universul sunt definite de cinci elemente principale primordiale: Apa, Lemnul, Focul, Pământul şi Metalul. Relaţiile dintre aceste elemente definesc ciclul creator de manifestare a tuturor lucrurilor din acest univers.

Revenind la principiile de bază ayurvedice, Eterul, Aerul, Focul, Apa şi Pământul se manifestă în corpul omenesc sub forma a trei principii fundamentale, cunoscute sub numele de tridosha. Din elementele Eter şi Aer se manifestă principiul denumit „vata” (vata dosha). Elementele Foc şi Apă se manifestă împreună, având ca principiu unicist „pitta”. Elementele Pământ şi Apă se manifestă, de asemenea, împreună prin umoarea corporală, fiind denumite „kapha”. Aceste trei elemente – vata-pitta-kapha – guvernează toate funcţiile biologice, psihologice şi fiziopatologice ale corpului, minţii şi conştiinţei, ele acţionând drept constituente de bază şi bariere de protecţie pentru organism, definind starea de armonie şi activitatea fiziologică a organismului în condiţii normale; când acestea se dezechilibrează, apare procesul de îmbolnăvire.

În medicina ayurvedică sunt definite şapte tipuri de constituţii:
1. vata
2. pitta
3. kapha
4. vata-pitta
5. pitta-kapha
6. vata-kapha
7. vata-pitta-kapha

Pe lângă aceste şapte tipuri generale, mai există o multitudine de variante ce depind de mozaicul elementelor vata-pitta-kapha, existente în constituţia umană. Există şase gusturi: dulce, acru, sărat, picant, amar şi astringent. Aceste gusturi de bază sunt derivate din cele cinci elemente. Gustul dulce conţine elementele Apă şi Pământ, gustul acru conţine elementele Pământ şi Foc, gustul sărat – elementele Apă şi Foc, gustul picant – elementele Foc şi Aer, gustul amar – elementele Aer şi Eter, iar cel astringent – elementele Aer şi Pământ.

Persoanele cu constituţie vata ar trebui să evite substanţele amare, picante şi astringente în exces, care sporesc Aerul şi au tendinţa de a produce gaze. Substanţele cu gust dulce, acru şi sărat sunt bune pentru cei cu constituţie vata. Persoanele cu constituţie pitta ar trebui să evite substanţele acre, sărate şi picante, care agravează Focul din corp. Binefăcătoare pentru constituţia pitta sunt gustul dulce, cel amar şi cel astringent. La rândul lor, persoanele de tip kapha ar trebui să evite alimentele cu gust dulce, acru şi sărat, deoarece acestea sporesc Apa din corp. Ele ar trebui să aleagă hrana cu gust picant, amar şi astringent.

Farmacologia ayurvedică se bazează pe trei mari categorii: rasa, virya şi vipak. Aceste trei categorii sunt determinate de fenomenele subtile legate de gust şi de efectul cald sau rece al alimentelor. Ele se bazează pe faptul că atât substanţele anorganice, cât şi cele organice creează diferite gusturi şi senzaţii de temperatură când trec prin gură, stomac, intestinul subţire şi cel gros.

În cele ce urmează, vom reda câteva exemple de remedii ayurvedice abordabile în cadrul diverselor sensibilităţi:

Rădăcina de obligeană
Această plantă este iute şi pătrunzătoare şi este folosită, în principal, ca expectorant. Ea are mai multe proprietăţi medicinale, este şi vomitiv, iar sub formă de praf, inspirată, uşurează în cazul congestiei sinusurilor. Ameliorează răceala obişnuită sau durerile de cap provocate de sinuzite, provoacă strănutul, ce produce curăţarea tractului respirator. Conform medicinei ayurvedice, obligeana poate fi folosită cu succes ca anticonvulsiv, fiind utilizată în crizele epileptice. Rădăcina de obligeană este cel mai bun antidot contra efectelor consumului de marijuana. Mai este folosită cu succes şi pentru stimularea memoriei. În fiecare dimineaţă şi seară, luaţi câte un vârf de linguriţă de praf de obligeană şi amestecaţi-l cu o jumătate de linguriţă de miere de salcâm.

Rădăcina de obligeană este şi bronhodilatator, acţionând şi ca decongestionant pectoral. Masajul cu ulei din rădăcină de obligeană va relaxa muşchii încordaţi şi dureroşi şi va genera o senzaţie de prospeţime, ajutând la activarea circulaţiei şi asigurând nutriţia ţesutului muscular.

Uleiul de ricin
Este un laxativ sigur de administrat, chiar şi în cazul copiilor mici. Împotriva constipaţiei cronice, se bea o linguriţă de ulei de ricin într-o cană de ceai de ghimbir. Acest tonic va neutraliza toxinele şi va uşura gazele şi constipaţia. Uleiul de ricin prezintă şi un efect antireumatic. Infuzia din rădăcină de ricin este folosită în tratamentul multor dezechilibre de tip vata, cum sunt: artrita, sciatica, durerile cronice de spate şi spasmele musculare. Prezintă eficienţă şi în profilaxia şi tratamentul gutei.

Boiaua de ardei
Este un condiment picant, aprinde focul digestiv şi creează un apetit sănătos, intensifică circulaţia şi produce transpiraţia, ajută la evacuarea intestinelor şi distruge paraziţii intestinali. De asemenea, se foloseşte cu succes în răceli, tuse şi congestie. Are o acţiune purificatoare asupra intestinului gros şi glandelor sudoripare. Boiaua de ardei face hrana mai gustoasă şi uşor asimilabilă. Poate fi asociată cu lintea, carnea şi brânza. Este eficientă în dezechilibrele de tip vata şi kapha, dar nu şi în cele de tip pitta.

Sursa articolului: Revista „Lumea Feng Shui” nr. 15, pp. 45-47.

Source: Lumea Feng Shui: online – articol pe larg

0 Comments

Leave a Comment