2017/09/24 at 8:42 AM

Ne lăsăm duşi de valurile vieţii. Cu toate acestea, este posibil să realizăm schimbări în viaţa noastră mult mai frecvent, folosind dorinţa şi intenţia. Ne stă în putere să începem să facem schimbări subtile, dar minunate pentru a ne trăi şi pentru a ne construi viaţa pe care ne-o dorim cu adevărat. Sunt convins că, aşa cum mi-a spus o mică „zână”, atunci când se produce tranziţia din această viaţă la un nivel superior, ne vom pune două întrebări: „Am fost într-adevăr o persoană bună?” La această întrebare ar trebui să fi m capabili să răspundem „DA!” Şi o altă întrebare la fel de importantă: „M-am simţit bine, având totul şi nelăsând nimic neterminat?” Din nou , răspunsul ar trebui să fie „DA!”

 Pentru fiecare om în parte există, la un anumit interval în viaţă, o perioadă de timp scurtă în care se va întâmpla ceva cu adevărat important pentru el

Majoritatea occidentalilor confundă deseori metempsihoza cu metasomatoza, năzuinţa spre puritate cu cea spre perfecţiune, lucru specific, de altfel, şi puţinilor oameni cu adevărat interesaţi din ţara noastră. Este ceva normal, ţinând seama de faptul că, la urma urmei, despre aceste chestiuni s-a spus foarte puţin. Însă cu totul altfel stau lucrurile când se vorbeşte despre Karma şi Dharma, pericolul fi ind acela de a condamna defi nitiv o persoană şi a-i lua până şi ultima fărâmă de speranţă. Când spun acest lucru mă refer la acei bioterapeuţi de mâna a paisprezecea care, în escrocheria lor atotcuprinzătoare, după efectuarea şedinţelor de „bioterapie”, constatând că rezultatul este zero, îi spun pacientului, extrem de jigniţi: „Ce vrei, dragă? Tu ai o boală karmică. Ştii ce ai fost tu într-o viaţă trecută… ştii ce ai făcut Tu?… Pe tine karma acumulată în vieţile anterioare te condamnă defi nitiv! Să-ţi spun Eu cu ce ai greşit …” şi, plini de zel, încep şi toarnă, şi toarnă…fără nicio jenă, adunând venin peste amarul suferinţei bietului om.

În Asia, acolo unde medicina alternativă, medicina tradiţională energetică, artele marţiale, arta Feng Shui sau Vas Tu se găsesc cu adevărat acasă, împletindu-se cu naturaleţe cu felul de a fi al oamenilor, lucrurile stau cu totul altfel. Oamenii văd lumea parcă altfel… spun asta gândindu-mă, cel puţin, la cei care, cu ceva ani în urmă, mi-au dăruit o scânteie din Marea lor Cunoaştere şi Lumină, lucrurile pentru Ei stând cu totul altfel. La ei acasă, într-o mult prea prăfuită şi îndepărtată Indie de nordvest, în apropiere de graniţa dintre Tibetul indian şi Tibetul chinezesc, în vreme ce stăteam la o ceaşcă de ceai, feriţi de zarva uliţei şi adăpostiţi în primitoarea atmosferă a unui binecuvântat ashram, Brahman Agarwaal încerca să-mi explice lent şi pe înţelesul meu următoarele:

„Tinere Luminat, în ţara de unde vii se creează o confuzie între Forţa Divină, Destinul implacabil şi încărcătura ce-o purtăm toţi cu noi de la o încarnare la alta. Uite, de exemplu, să luăm un copil (noi, în particular, să-l numim, simplu, Lucian) care se naşte acum (acest exemplu l-am tot folosit apoi şi eu, în discuţiile cu studenţii cărora doream să le explic această mare diferenţă). După credinţa voastră, la naşterea acestui copil vin ielele, care-i ursesc Destinul. Destin ce se va înfăptui, pe parcursul vieţii sale, exact precum a fost ursit de acestea. Domnul spune: «Ce ţi-e scris, în frunte ţi-e pus…» La noi, acest rol îl joacă Dharma, Principiul Suprem – Voia Domnului, cum ai spune tu, Tinere Luminat. Acest destin implacabil poate fi calculat atât apelând la formulele cabaliste, cât şi prin prisma numerologiei iniţiatice, sau pur şi simplu descifrând tainele cumpenelor din harta chirologică. Pentru fiecare om în parte există, la un anumit interval în viaţă, o perioadă de timp scurtă în care se va întâmpla ceva cu adevărat important pentru el. În funcţie de răspunsul fiecăruia la această încercare-cumpănă, viaţa sa va suferi modifi cări ce duc la o anumită evoluţie. Să nu uităm că oamenii, spre deosebire de Îngeri (care fac parte din Triade, fiind Trimişii Domnului executând, astfel, şi ducând la împlinire Voinţa Sa), au simţ moral – liberul-arbitru … Această perioadă de trecere de la o etapă la alta a evoluţiei personale se repetă de câteva ori pe parcursul vieţii noastre, ca şi cum cineva te lasă, pentru binele tău, să alegi de mai multe ori.

Tu, de exemplu, poţi alege acum să rămâi o perioadă aici printre noi, pentru a te desăvârşi, sau poţi să te întorci acasă, la fetiţa ta, la soţie, la cei ce te aşteaptă şi la nepreţuitul tău «ajutor», Dick. Această alegere poate va mai veni vreodată, poate nu, dar cu siguranţă o alta îi va lua locul, peste o vreme. În geografi a palmei tale, aceasta poate apărea ca o înlănţuire sau o întrerupere a liniei vieţii şi se citeşte ca fi ind o cumpănă pentru cel în cauză; «cumpănă» nu înseamnă neapărat moarte, ci poate fi , la fel de bine, sosirea acelui moment în care trebuie să alegi un alt drum în viaţă. De alegerea fiecăruia în parte ţine ceea ce va urma. Eşti liber să alegi – vezi cât de simplu este? Tu eşti cel care-ţi creezi viitorul, în această situaţie. Alege, şi ai să culegi ceea ce ai semănat. Bine sau rău – atât e de simplu…

«Cumpănă» nu înseamnă neapărat moarte, ci poate fi, la fel de bine, sosirea acelui moment în care trebuie să alegi un alt drum în viaţă

Deci, să revenim la exemplul de mai sus: conform Principiului Suprem (Dharma), copilul (Lucian) ce s-a născut acum va avea pe parcursul vieţii sale trei perioade decisive de urcare sau de coborâre pe Calea sa. Dharma nu forţează niciodată, ea reprezintă Destinul, aici binele şi răul sunt două noţiuni abstracte, au valori complementare ce se împletesc şi duc la o stare de echilibru. Unul fără celălalt nu ar putea exista. Cum să ştii care este binele, dacă nu ştii ce înseamnă răul? Deci, să revenim la perioadele importante pentru Lucian, care vor fi: prima, atunci când va împlini vârsta de 18 ani; probabil va fi o alegere legată de carieră sau de familie, sau poate chiar un accident… A doua mare cumpănă o vom găsi pe la 42 de ani, când va fi o alegere privind credinţa. A treia şi cea mai importantă cumpănă va fi la vârsta de 55 de ani, când, într-un loc bine defi nit, lângă Lucian va muri cineva, acesta fi ind atins pentru ultima dată de Lucian (noi vom denumi acea persoană cu iniţialele A.L.); va fi atins pentru ultima oară de Lucian şi, în urma acestui incident, viaţa sa va căpăta o turnură decisivă privind evoluţia sa spirituală. Să nu uităm că principiul suprem trebuie să se împlinească întotdeauna, dar valorile sale privind binele şi răul sunt abstracte şi neimpuse. Sub Dharma vine Karma, plină cu încărcătura vieţilor anterioare, cu toate greşelile noastre neîndreptate. Aceasta vine şi-şi spune dur sentinţa, dar, neavând puterea de manifestare peste principiul dharmic, caută doar să-l completeze: conform Dharmei, acest om va avea trei perioade în care poate alege schimbarea destinului său în această viaţă, însă el a greşit în vieţile anterioare şi Eu, Karma, îl voi încărca cu greutăţi, încercări şi suferinţe. Îi prevăd o viaţă plină de greşeli; va repeta de mii şi mii de ori aceleaşi greşeli şi va culmina prin greşeala finală.Conform principiului dharmic, lângă el va muri următoarea persoană, A.L., atinsă pentru ultima oară de acesta. Eu, Karma, vin şi spun că el va greşi pe parcursul vieţii sale, va merge din greşeală în greşeală, ajungând la f inal să se certe cu A.L. şi să îl ucidă într-un moment de furie, aruncându-l pe acesta pe fereastră. După ce îl va ucide, el va fi condamnat şi întemniţat. Aici el îşi va pune capăt zilelor, în necredinţă şi neîmpăcat cu sine însuşi. În acest fel, pentru el revenirea sa aici a însemnat o involuţie pe calea desăvârşirii sale.

Conform principiului suprem, acest lucru poate să se întâmple sau nu, depinde doar de acţiunea şi greşelile celui în cauză. Să zicem că pe parcursul existenţei sale acesta învaţă câte ceva de la viaţă şi, în fi nal, alege totuşi calea credinţei adevărate, a iubirii şi a păcii sufleteşti. Aflat, în ziua prestabilită, în faţa destinului implacabil, Lucian poate să dea dovadă de înţelepciune şi să schimbe totuşi ceva din destinul său implacabil.

Cum? Să zicem că în ziua respectivă se afl ă în locul predestinat, alături de persoana ce urmează să treacă dincolo de viaţă. Amândoi se găsesc la acea oră la serviciu, în aceeaşi cameră de la ultimul etaj dintr-un bloc foarte înalt, la un moment dat se iscă o ceartă între cei doi, omul care urmează să moară este din ce în ce mai nervos. Moartea se apropie cu paşi repezi. Destinul este implacabil, persoana trebuie să moară, dar cum? În timpul disputei, omul a cărui karmă o discutăm, Lucian, se aşază pe un fotoliu şi încearcă să se calmeze; celeilalte persoane i se apropie sfârşitul, este din ce în ce mai nervoasă, comentează şi se agită de una singură (este normal, se apropie trecerea, o simte…). La un moment dat se apropie de fereastră, i se pare că vede ceva, se apleacă şi alunecă. Lucian, de pe fotoliu, printr-un gest disperat, încearcă să o prindă, o atinge, dar aceasta îi scapă şi cade, rostogolindu-se şi strivindu-se de caldarâm şi murind instantaneu. Dharma, principiul suprem, s-a manifestat întocmai, Karma însă nu. Lucian nu a devenit un ucigaş, ci a încercat să salveze acea persoană, ba mai mult, în urma trecerii prin această grea încercare, el se va apropia şi mai mult de credinţă printr-un act de pocăinţă, chiar călugărindu-se şi propovăduind calea cea dreaptă. În acest fel, el a urcat pe calea sa ajutat doar de credinţă.“

Ce s-ar fi întâmplat dacă la câţiva anişori, sau mai târziu, în pragul adolescenţei, cineva l-ar fi dus la un „specialist“ care „deschide cartea“, care ghiceşte (indiferent de metodă) sau care „vede“ („clarvăzător“ de cartier)? Vă spun eu: odată rostit cuvântul, nenorocirea s-ar fi produs, peste ani, cu siguranţă. Nimic nu ar mai fi schimbat destinul implacabil al acestui om. Deci, aveţi grijă ce vedeţi, ce rostiţi, unde mergeţi şi mai ales ce lăsaţi să vi se prezică. Cel mai simplu exemplu este cel al horoscopului de dimineaţă, indiferent că-l citim în ziar sau că-l auzim la radio în maşină, în drum spre serviciu; cu toate că ştim că este un fals (creat la ceas târziu de un redactor „afon“ într-ale astrologiei şi preocupat să umple spaţiul tipografi c), de multe ori ne poate schimba starea de spirit; chiar şi puţin, şi tot o infl uenţează. Oare ce se întâmplă când avem de-a face cu o problemă arzătoare şi ne hotărâm să mergem special la o ghicitoare?

Deci, aveţi grijă ce vedeţi, ce rostiţi, unde mergeţi şi mai ales ce lăsaţi să vi se prezică.

0 Comments

Leave a Comment