2017/09/26 at 10:45 AM

Shiatsu este un tip de masaj modern care-şi are rădăcinile în medicina orientală tradiţională. Uneori este descris şi ca fiind un mod de fizioterapie japoneză. Shiatsu vă va ajuta să vă relaxaţi, să vă tonifiaţi şi să vă echilibraţi energia corporală.

Abordarea actuală a tratamentului se aseamănă cu acupunctura din perspectiva folosirii meridianelor (canalelor energetice) şi a punctelor de presiune, însă fără să se utilizeze ace.

Shiatsu a apărut în China cu aproape 2000 de ani de urmă, când s-a constatat că unele boli nu puteau fi remediate decât prin schimbarea dietei şi a modului de viaţă. Erau recomandate, în plus, masajul şi acupunctura. În acest fel, masajul, acupunctura şi fitoterapia s-au dezvoltat simultan. Masajul tradiţional din China antică era cunoscut sub numele de „anma” şi a fost preluat şi de japonezi, care l-au adaptat la stilul propriu de viaţă. Terapia avea acelaşi nume (anma), iar astăzi este cunoscută sub numele de shiatsu.

Având rădăcini în medicina tradiţională chineză, shiatsu concepe sănătatea (fizică, psihică şi mentală) drept un întreg, în conformitate cu teoria despre yin şi yang – cei doi poli ai energiei, opuşi şi totodată complementari, legaţi de cele 5 elemente care însufleţesc şi menţin toate formele de viaţă din Univers. Pe plan psihic, shiatsu generează o senzaţie de relaxare şi o stare de bine.

Iniţiatorul masajului shiatsu modern este japonezul Tokujiro Namikoshi. Acesta a pus accentul pe fiziologie şi anatomie şi a abandonat funcţia meridianelor energetice, pentru ca shiatsu să fie mai accesibil modului de gândire occidental. Câţiva ani mai târziu, Shizuto Masunaga a reintrodus principiile de bază ale medicinei tradiţionale chinezeşti (cele 5 elemente fundamentale, teoria yin-yang, meridianele). Astfel, în prezent se întâlnesc două şcoli de gândire diferite, prima orientată spre medicina occidentală, iar cealaltă – spre medicina tradiţională chinezească.

În ce constă shiatsu
„Shiatsu” este un cuvânt de origine japoneză alcătuit din două caractere: „shi” (deget) şi „atsu” (presiune, apăsare). Modul de apăsare a degetelor este principiul de bază în shiatsu. Shiatsu este adesea numit acupresiune, deşi acest lucru nu este corect din punct de vedere tehnic. Se poate spune că reprezintă o variantă de acupresiune, pentru că implică stimularea acupunctelor prin presiune. Totuşi acest aspect nu este dominant în folosirea shiatsu. În cadrul acestei tehnici, presiunea este uneori aplicată pe o zonă mai mare, nu doar asupra acupunctelor; uneori presiunea se realizează exact în acea zonă. Terapeutul îşi foloseşte degetele, în special degetul mare, pentru a apăsa precis în punctele localizate. Pentru a presa pe o zonă mai largă, îşi foloseşte palmele, coatele, genunchii şi picioarele.

Shiatsu mai implică, pe lângă presiune, o întindere plăcută şi o manevrare a tehnicilor împrumutată mai curând din fizioterapia modernă decât din masajul oriental. El diferă de masajul occidental atât prin tehnică, cât şi prin terapie. În timp ce în masajul suedez, de exemplu, terapeutul foloseşte mişcări lungi şi graţioase ale mâinilor pentru a masa muşchii, în shiatsu se foloseşte presarea graduală şi ritmică în zona meridianelor. Exerciţiile de întindere a musculaturii şi alte tehnici creează flexibilitate şi echilibrează fizic şi energetic corpul uman.

Shiatsu lucrează cu revărsarea energiilor chi, care circulă în corpul nostru prin canale sau meridiane. Forţa chi poate fi perturbată de traume externe, cum ar fi vătămările, sau de unele interne, cum ar fi depresia şi stresul. Asta se întâmplă atunci când acuzăm dureri sau ne îmbolnăvim. Masajul shiatsu este folosit pentru distribuirea chi-ului în întregul corp şi pentru a se corecta orice dezechilibru.

În shiatsu, esenţială este atingerea. Ea poate să aibă diverse forme: de la agresivă, abuzivă, la mecanică sau grijulie. Masajul shiatsu modern comportă atât abordări antice, cât şi moderne. Include presarea, întinderea, scuturarea, rotirea şi încă o variantă de shiatsu care implică masajul cu picioarele pe spatele pacientului. Toată aceste atingeri poartă numele comun „shiatsu”.

Cum funcţionează shiatsu
În cazul în care vă întrebaţi cum funcţionează shiatsu, pot exista două abordări ale acestei probleme: una din perspectiva medicinei moderne occidentale şi alta din perspectiva medicinei tradiţionale chinezeşti.

Medicina modernă explică astfel eficienţa acestei tehnici: shiatsu stimulează organismul să producă propriile sale substanţe cu rol antialgic, numite endorfine. Acestea sunt secretate în creier şi conferă senzaţia de bine sau de plăcere. O altă teorie este cea denumită „gate control” („controlul porţii”): durerea este transmisă de la periferie la creier prin măduva spinării. La acest nivel există un mecanism („poartă”) care opreşte mesajele de durere să ajungă la creier.

Introducerea unor ace fine de acupunctură sau menţinerea unei presiuni (în cazul tehnicii shiatsu) pot închide această „poartă”, şi astfel senzaţia dureroasă se atenuează. Endorfinele pot bloca şi ele traiectul nervos al durerii, acţionând asupra acestei „porţi”.

Pe de altă parte, medicina orientală explică eficienţa terapiei shiatsu bazându-se pe un model energetic (în vreme ce medicina occidentală pune accentul pe un model biochimic). Medicii antici din Orient au stabilit că energia vitală (chi) circulă în organism de-a lungul unor meridiane şi leagă între ele organele şi diversele părţi ale corpului. Chi menţine şi hrăneşte corpul nostru fizic, precum şi mintea. Chi determină circulaţia sângelui, încălzeşte corpul şi luptă împotriva bolilor. Atunci când o persoană este sănătoasă, chi-ul circulă normal prin canale, însă atunci când dintr-un motiv sau altul chi-ul este blocat, slăbit sau în exces, apar simptomele de boală. În cadrul tratamentului, scopul terapeutului este să corecteze curgerea chi-ului, aplicând presiune pe puncte specifice de-a lungul meridianelor. Deteriorarea chi-ului precede modificările de la nivel fizic, aşa încât shiatsu poate acţiona preventiv, corectând fluxul energetic înainte de a se instala o afecţiune gravă. Dacă boala s-a instalat deja şi este în curs de evoluţie, ea poate fi ameliorată sau vindecată prin ajustarea curgerii chi-ului.

La această tehnică pot recurge atât oamenii sănătoşi, interesaţi să prevină apariţia unor boli, cât şi cei bolnavi. Numărul tratamentelor variază în funcţie de individ şi de starea lui. În cazul problemelor acute, câteva şedinţe de tratament pot fi suficiente. În unele cazuri, este de ajuns şi un singur tratament. Pentru afecţiunile mai grave sau cronice, se recomandă urmarea tratamentelor timp de câteva săptămâni. Trebuie reţinut că atitudinea pacientului, regimul său alimentar şi stilul de viaţă pot afecta evoluţia tratamentului. În mod ideal, shiatsu se foloseşte ca medicină preventivă, prin urmare nu trebuie să fiţi bolnavi ca să faceţi câteva şedinţe de shiatsu, pentru o mai bună echilibrare a energiei.

0 Comments

Leave a Comment