2017/07/20 at 10:50 PM

Ce v-a îndreptat către Feng Shui? O poveste de viaţă, o întâmplare sau curiozitatea?

Pentru mine Feng Shui reprezintă un mod de abordare a vieţii. Prin prisma dualităţii energiilor, acest mod de abordare este foarte apropiat de filosofia Artelor Marţiale, astfel că, atunci când am luat prima oară contact cu această milenară artă, am simţit că undeva în străfundurile existenţei mele, aceste elemente existau însămânţate, ele nu aşteptau decât momentul prielnic pentru a încolţi. Nu pot spune că este o întâmplare anume care m-a făcut să urmez şi această cale. Cred mai degrabă că ea a venit ca o completare, ca o treaptă pe cărarea vieţii mele.

Care a fost prima întâlnire cu Feng Shui? Cum s-a produs?

Prima întâlnire cu Feng Shui aş putea spune că a fost prin anul 1994 când încă lucram ca cercetător în cadrul Centrului de Cercetare pentru Tehnologii Ecologice. In acea perioadă fi nalizasem un curs cu Universitatea din Minesotta şi eram în căutarea unor propuneri viabile privind ecosistemul urban şi reconstrucţia ecologică a unui sit urban pentru zona Bucureşti, proiect care s-a aprobat, fiind implicat în cadrul colectivului care a lucrat la acel proiect. Proiectul a reunit o seamă de cercetători de prestigiu din mai multe domenii, sub conducerea dnei prof.univ.dr. Godeanu Marioara şi consider că a reprezentat un succes, el numindu-se „Staţie pilot de reconstrucţie urbană”. Pot spune cu certitudine că atunci a fost primul contact cu arta Feng Shui. Multe din soluţiile propuse atunci îşi regăseau esenţa în modul de abordare al acestei arte. Am avut multe de învăţat atunci de la oamenii care făceau parte din colectivul acestui proiect. Nu greşesc cu nimic dacă voi numi maeştri pe acei profesori sau cercetători care prin cunoaşterea şi dăruirea lor, m-au făcut să văd elementele naturii şi altfel decât simple trebuinţe urbane. Dintre aceştia pot enumera pe d-na dr. Nina Muşat, d-na arh. Elena Iliescu, cercetător principal biolog Victor Izvoranu, cercetător principal biolog Victor Girip şi lista ar putea continua…

Cum aţi devenit maestru Feng Shui? Cine v-a fost maestru? Cum v-aţi „construit”?

Este o întrebare delicată pentru mine, al cărei răspuns ar putea nedreptăţi pe cineva anume. În trecutul meu am avut onoarea şi marea şansă să cunosc mai mulţi maeştri şi aici nu mă refer strict doar la Feng Shui, ci la acei maeştri adevăraţi, autentici, aceia care mi-au dăruit ceva, aceea scânteie de lumină, acei oameni care au avut încredere în mine. În anul 2002 am primit gradul de Maestru şi am fost înregistrat ca membru în cadrul Asociaţiei Internaţionale de Feng Shui. Când am ajuns în India am fost primit ca un Maestru. Ştiţi, se spune că nimeni nu este profet în ţara lui; consider că am simţit întru totul această si ntagmă. Aş vrea totuşi să reamintesc că atât titlurile cât şi onorurile internaţionale primite sunt datorate în primul rând dăruirii maeştrilor mei şi încep a aminti printre ei pe: Dan Seracu, Agarwaal, J.Bose, Soong W. şi lista ar putea continua cu cei cu care venind în contact, mi-au influenţat într-un fel sau altul destinul, ajutându-mă să ajung astăzi ceea ce sunt.

Pare greu de crezut că pe teritoriul României se află maeştri atât de tineri. Şi nu sunteţi singurul. Se poate vorbi de o şcoală de Feng Shui românească?

Privind tinereţea mea, o s-o iau ca pe un compliment. În ceea ce priveşte dacă sunt sau nu sunt singurul, cu certitudine nu. Există în România destui practicanţi ai acestei arte. Este normal însă să vorbim despre cei pe care-i cunosc eu. În urmă cu doi ani am pus bazele unei şcoli de Feng Shui şi de atunci şi până acum pot spune că am avut câteva generaţii de cursanţi care practică această artă. În timp, am devenit colegi şi consider că au obţinut experienţă în acest domeniu. Mulţi dintre dânşii au obţinut rezultate remarcabile, cum ar fi de exemplu, d-na arhitect Mirela Petrescu – un om minunat şi un specialist de excepţie – care anul trecut a primit premiul de excelenţă din partea unei publicaţii de prestigiu. Acelaşi lucru îl pot spune despre d-na ing. Ludmila Prelipceanu, d-na Nicoleta Buzea care de asemeni au fost premiate cu diferite ocazii pentru rezultatele deosebite obţinute în acest domeniu. Aş vrea totuşi să se ştie că în ţară mai există şi alte locuri unde se practică arta Feng Shui. Ştiu că printre aceşti practicanţi, demni de remarcat şi cu rezultate deosebite îi întâlnim şi pe dnul arh. Dan Dimitriu şi dnul ing. Adrian Florea, care este şi Maestru Qi-Qong de altfel. În afară de dânşii mai sunt şi alţi oameni care practică această artă, dar este normal să nu-i cunosc pe toţi. Totuşi această artă este la început de drum în România.

În SUA, Feng Shui, a fost adaptat, simplificat pentru a deveni comercial mai uşor de înţeles. Acest lucru se poate întâmpla şi la noi?

Cred că în S.U.A. a trebuit să devină puţin mai comercial. Nu cred că pentru România este necesar să fi e simplifi cat. Eu unul sunt de părere că ar trebui să se creeze o abordare unicistă a şcolilor de Feng Shui şi o adaptare a acestei arte la nevoile şi idealurile oamenilor ce trăiesc pe aceste meleaguri. Există o artă ancestrală care l-a făcut pe ţăranul român să creeze acel habitaclu optim pe care-l regăsim în toate casele ţărăneşti. Nu cred că ţăranul român, omul de rând atunci când şi-a construit casa, cu nevoile şi greutăţile sale, a avut răgazul să înveţe mai întâi raportul numărului de aur sau unghiurile de înclinare ale acoperişurilor. Cred că toate acestea s-au făcut prin ascultarea simţurilor şi respectarea legilor naturii. Cred cu tărie că aici pe aceste meleaguri există un Feng Shui autohton care ilustrează şi evocă nevoile şi idealurile acestor oameni . Abordarea unicistă ale acestor cutume locale, asociate principiilor tradiţionale ale artei Feng Shui, specifice spaţiului asiatic, ne poate ajuta în crearea unor elemente specifice care să aducă armonia, pacea şi prosperitatea oamenilor ce trăiesc în acest spaţiu.

Ce credeţi că este acum Feng Shui pentru România?

Sincer, îmi este teamă să spun ce reprezintă acum această artă pentru români. Chiar şi după atâţia ani, eu consider că ne aflăm la început de drum. În librării se găsesc tot felul de lucrări ce provin din şcoli diferite, curente diferite şi, chiar, de ce nu, abordări diferite. Ce poate înţelege publicul profan atunci când va citi o lucrare în care se încearcă descrierea unor soluţii prin abordarea Şcolii Busolei, continuă prin lecturarea unei lucrări în care apar pasaje din Şcoala Formei şi la sfârşit parcurge o lucrare privind astrologia Feng Shui şi Şcoala celor Nouă Stele Călătoare. Ce va înţelege acel om oare? Publicul român încă este în căutare şi mi-e teamă ca în viitorul apropiat să nu se întâmple acelaşi fenomen cu cel manifestat acum în terapiile complementare.

Are nevoie România acum de Feng Shui? De ce?

V-aş putea răspunde astfel: Au nevoie românii de sănătate, de armonie, de pace şi de prosperitate? Dacă Da înseamnă că au nevoie şi de Feng Shu Unele dintre deprinderile româneşti…. Credeţi că acestea ne-au marcat existenţa ca naţie? Nu uitaţi că existenţa noastră este marcată până şi de modul în care gândim, de ce spunem, de atitudinea noastră. Toate acestea creează un viitor pentru fi ecare dintre noi. Ce să mai spun despre locul în care ne naştem, creştem, mâncăm, iubim, într-un cuvânt trăim. Este normal ca aceste clădiri, începând de la forma, dimensiunile, orientările şi materialele din care sunt construite să ne influenţeze viaţa, atât calitativ, cât şi, de ce să nu spunem, chiar şi cât trăim. În ceea ce priveşte existenţa ca naţie, credeţi-mă este mult prea mult ca să-mi pot permite să fac o speculaţie în acest sens.

Ce credeţi despre revista Lumea Feng Shui?

Este o revistă de avangardă. Este salutar curajul de a introduce aşa ceva pe piaţa românească. Este o revistă foarte bună dar, cred eu, mult prea orientată către reali tăţile altui spaţiu. Cred că mai mult interes privind viaţa sub toate aspectele ei, întâlnită aici şi acum în România de astăzi, i-ar aduce cu certitudine un plus de succes şi aşa existent.

Dar despre Lillian Too?

Un maestru veritabil, în vogă şi cu multă putere de muncă. Este admirabilă la câtă energie are, la cât dăruieşte şi mai ales la ceea ce lasă în urma sa. Este normal să apară şi voci de invidie, succesul are plata sa. Ceea ce admir cel mai mult la Lillian Too, este faptul că şi-a creat o echipă, o echipă cu totul şi cu totul deosebită. Aceasta dovedeşte că este puternică şi că nu se teme să dăruiască. Un alt lucru demn de lăudat este faptul că se străduieşte să creeze o abordare unicistă a principiilor Feng Shui indiferent de sfera de infl uenţă.

Cum v-a influenţat Feng Shui viaţa?

Nu se vede? Oare de ce mi-aţi adresat tocmai mie aceste întrebări?

Sursa articolului: Revista “Lumea Fengshui” Nr. 4 pg. 16

0 Comments

Leave a Comment