MELOTERAPIA: Schimbaţi-vă dispoziţia cu ajutorul muzicii

Vreţi să vă schimbaţi rapid starea de spirit? Încercaţi terapia prin muzică (meloterapia), o tehnică puternică şi totodată simplă, care vă poate transforma în scurt timp dispoziţia sufletească. De asemenea, ea vă poate ajuta să scăpaţi de stres şi să vă sporiţi nivelul de energie.

 

Meloterapia este o tehnică ce foloseşte influenţele sonore armonioase. Cântecul (muzicoterapia) activează în om centrii energetici, care, la rândul lor, acţionează asupra organelor importante legate în mod vital de ei. Este vorba aici atât despre muzica clasică, cât şi despre cea ambientală.

 

Terapia prin muzică nu are doar o influenţă emoţională asupra omului, ci şi un efect de rezonanţă a notelor cu diferite organe şi cu diferite zodii. Potrivit observaţiilor cercetătorilor şi medicilor, vibraţiile sunetelor muzicale trezesc mecanismele vegetative ale activităţii nervoase superioare şi provoacă răspunsuri vibrante în subconştientul persoanelor bolnave. Astfel au loc reacţii care contribuie la o însănătoşire mai rapidă a pacienţilor.

 

Prin meloterapie pot fi tratate agresivităţile ascunse, tulburările mentale sau afective, anumite blocaje, precum şi câteva boli psihosomatice, cum ar fi astmul sau problemele de alimentaţie.

 

Sunete vindecătoare

O însemnătate deosebită li se acorda sunetelor în India şi China, unde cu ajutorul lor se tratau cele mai diverse afecţiuni. Cercetările contemporane confirmă virtuţile terapeutice ale sunetelor pronunţate şi creează, de asemenea, nişte registre deosebite ale acţiunii lor, care coincid în general cu recomandările existente în Orientul antic. De exemplu: sunetul I curăţă nasul şi vindecă ochii; sunetul U fortifică gâtul şi corzile vocale; sunetele V, N, M, E ameliorează activitatea cerebrală; cu ajutorul sunetelor T, C, S, I se tratează afecţiunile urechilor; sunetele U, I, H ameliorează respiraţia; iar cu ajutorul sunetelor O, A, C, M, I se tratează afecţiunile inimii.

 

Proprietăţi la fel de benefice au şi diversele tipuri de îmbinări de sunete, aşa-numitele mantre. Astfel, OM scade presiunea sangvină; AI, PA atenuează durerile de inimă; iar AP, AM, AT, IT, UT corectează problemele de vorbire. Toate acestea se bazează pe acţiunea terapeutică a alternanţelor care apar atunci când sunt pronunţate.

 

Legătura oricărui sunet, a vibraţiei acustice cu centrii nervoşi este cunoscută încă din Antichitate şi se folosea foarte mult în practicile terapeutice orientale. În zilele noastre s-a stabilit că un rol important are şi intensitatea cu care sunt pronunţate sunetele. Astfel, ea trebuie să fie scăzută sau medie în tratarea afecţiunilor inimii sau ale plămânilor şi mai înaltă – în terapia organelor interne.

 

De la mantrele vindecătoare se trece în mod logic la cuvinte şi îmbinări de cuvinte, care comportă o încărcătură energetică şi terapeutică. Cercetătorii ruşi au arătat că secvenţele de cod din ADN sunt echivalentul cuvintelor din limba respectivă, iar prin limbaj ne programăm ADN-ul. Se ştie de foarte mult timp că unele cuvinte sau propoziţii spuse pe un anumit ton nu pot fi înlocuite de medicamente. Pe această bază sunt construite toate proverbele şi zicătorile existente în vorbirea populară. Cea mai mare forţă magică o deţin rugăciunile create şi şlefuite de secole, care poartă în ele nu numai o valoare semantică, ci şi o energie pozitivă reală a cuvintelor şi îmbinărilor de cuvinte.

 

Terapia prin muzică poate avea un puternic efect contra durerilor şi oboselii, deoarece stimulează eliberarea de endorfine, aşa-numiţii „hormoni ai fericirii”. Pacienţii pot alege între terapia pasivă, ce presupune simpla ascultare a unor melodii, şi cea activă, în timpul căreia sunt puşi să cânte la diferite instrumente.

 

De asemenea, s-a constatat că femeile suportă mai uşor durerile naşterii dacă ascultă muzică, pacienţii care ascultă muzică înainte de a fi operaţi au nevoie de mai puţine calmante, iar în timpul intervenţiei chirurgicale au un nivel de hormoni ai stresului mult mai redus. Sistemul vascular nu este atât de încărcat şi activitatea cerebrală se desfăşoară mai liniştit.

 

Iată câteva bucăţi muzicale recomandate pentru diferite afecţiuni sau scopuri:

v  pentru relaxare: Claude Debussy, „Sonata pentru pian şi harpă”; Nicolo Paganini, „Concert nr. 4 în Re Minor”; P. Ceaikovski, „Frumoasa din pădurea adormită” (Uvertura)

v  pentru calmare: Ludwig van Beethoven, „Concertul imperial nr. 5” (Adagio din Sonata pentru violoncel şi orchestră în sol minor); Franz Schubert, „Rosamunda”, „Ave Maria”; P. Ceaikovski, „Lacul lebedelor”; Robert Schumann, „Revenire”; W.A. Mozart, „Concertul nr. 21 pentru pian şi orchestră”

v  ca remediu împotriva hipertensiunii arteriale: W.A. Mozart, „Don Juan”; Frantz Liszt, „Rapsodia maghiară”

v  ca remediu împotriva surmenajului intelectual: J.S. Bach, „Fugile”

v  pentru calmarea durerilor: L. van Beethoven, „Pastorala”; Maurice Ravel, „Bolero”; Fr. Chopin, „Concert nr. 1 în mi minor”

v  pentru stimulare: Giuseppe Verdi, Marşul din opera „Aida”; J.S. Bach, „Brandenburgicele”

v  pentru calmarea stărilor de agitaţie: L. van Beethoven, „Oda bucuriei”; Richard Wagner, „Corul pelerinilor”

v  pentru tratarea nevrozei astenice şi a tulburărilor vegetative: W.A. Mozart, „Mica serenadă” şi „Simfonia nr. 41”

v  pentru calmarea marilor suferinţe ce apar în urma unor întâmplări tragice: Antonin Dvorak, „Concertul pentru violoncel”; P. Ceaikovski, „Patetica”

 

Meloterapia pe cont propriu

Iată care sunt condiţiile optime de ascultare a muzicii:

v  Se recomandă să fiţi singuri în cameră, pe cât posibil într-una în care să nu fiţi deranjaţi pe timpul audiţiei.

v  Sursa sonoră (radioul, casetofonul, boxa etc.) ar trebui să fie la o distanţă de 2-3 metri de scaunul sau fotoliul în care vă aşezaţi.

v  Ar trebui îndepărtate din câmpul vizual obiectele sau fotografiile care vă trezesc amintiri.

v  Scaunul sau fotoliul ar trebui să nu fie nici prea înalt, nici prea scund, pentru a nu îngreuna circulaţia sangvină.

v  Mâinile trebuie aşezate pe lângă corp, iar picioarele paralele, nu încrucişate, pentru a facilita circulaţia energetică în meridianele corpului.

v  Temperatura din mediul ambiant ar trebui să fie de 20-22 de grade Celsius.

 

Terapia muzicală funcţionează prin antrenare – vă contopiţi sau vă sincronizaţi cu pulsul muzicii. Mai întâi alegeţi o muzică ce perpetuează starea de spirit în care vă aflaţi. Apoi, treptat, vă puteţi schimba dispoziţia modificând selecţia pieselor muzicale.

 

Puteţi să folosiţi antrenarea pentru a vă schimba, practic, orice stare de spirit. Veţi avea nevoie de un casetofon şi o casetă pe care să se poată înregistra câte 30-45 de minute pe fiecare parte. Alegeţi două sau trei piese muzicale care să se potrivească cu starea voastră de spirit actuală (de exemplu tristeţe, nelinişte, pierderea încrederii de sine) şi înregistraţi-le la începutul casetei. (Aşadar, dacă staţi prost cu moralul, probabil că muzica aleasă va fi destul de sumbră; dacă sunteţi neliniştiţi, ar putea avea un tempo foarte rapid.) După aceea alegeţi trei-patru piese muzicale care să se situeze undeva între dispoziţia curentă şi starea la care vreţi să ajungeţi (de exemplu încredere, optimism, calm). Începeţi cu muzica cea mai domoală şi treceţi spre cea optimistă. Completaţi secvenţa de pe casetă cu trei-patru piese muzicale care să consoneze cât mai mult cu starea la care doriţi să ajungeţi. Folosiţi caseta astfel realizată ori de câte ori simţiţi nevoia – puteţi s-o folosiţi oricând ca muzică de fond.