Simboluri și remedii
Magnificii CAI aduc chi-ul bunăstării, curajului şi puterii
Între cele douăsprezece animale ale zodiacului chinezesc, calul se evidenţiază prin numeroasele attribute pe care le simbolizează. De secole, el este indispensabil omului ca partener al său în război, iar pe timp de pace, a fost folosit veacuri la rând pentru transport. Un împărat roman chiar a sanctificat calul său favorit, ordonând supuşilor săi să îl venereze ca pe un zeu! Astăzi, calul este foarte apreciat în lumea sporturilor. În curse şi concursurile hipice, el a captivat imaginaţia lumii moderne, la fel de mult cum a făcut-o cu civilizaţiile antice.
În Feng Shui, calul este asociat cu viteza, puterea, perseverenţa şi nobleţea. Calul de paradă semnifică venirea bunăstării în familie, în timp ce calul victoriei aduce succesul şi triumful.
Domesticit şi crescut de om din vremuri imemoriale, calul denotă curajul şi viteza. Nu întâmplător motoarele maşinilor sunt măsurate în „cai-putere”! Acasă, o figurină a calului amplasată în colţul sudic activează recunoaşterea, renumele şi promovarea în carieră pentru membrii gospodăriei, aducând celebritate şi respect, în special pentru femeile casei.
Statuetele cu cai amplasate în sud-vest aduc acceptarea socială şi creşterea statutului, în timp ce, în nord-est, calul aduce noroc academicienilor şi studenţilor. Cei ce doresc burse vor beneficia de pe urma unui cal amplasat în nord-vest. Calul este, de asemenea, asociat cu o viaţă confortabilă şi o ascensiune rapidă către putere, atribute dezirabile pentru oamenii de afaceri şi pentru cei ce au poziţii înalte în societate.
Elementul natural al Calului este Focul, şi această creatură magnifică este o minunată sursă de energie Yang. Tablourile şi figurinele cu cai, fie singuri, fie în grupuri de nouă, se găsesc în multe birouri şi case ale magnaţilor chinezi.
CALUL DE PARADĂ
Cel mai fast şi mai puternic cal este cel de paradă. Tradiţional de culoare albă, calul de paradă este încărcat cu daruri de aur, jad, monede sau pepite. Pe vremea dinastiei Sung, când generalii victorioşi întorşi din război îi prezentau prada de război împăratului, foloseau cai de paradă. De atunci, curtenii de grad înalt şi mandarinii şi-au decorat casele cu asemenea figurine, deoarece ele sunt o excelentă imagine a puterii, succesului şi rangului înalt. Primirea sau oferirea unui cal de paradă generează oportunităţi pentru beneficii reciproce.
Caii sunt folositori mai ales pentru cei ce lucrează în domenii foarte competitive şi pentru cei ce sunt înconjuraţi de rivali. Dacă aveţi nevoie să ieşiţi în evidenţă, investiţi într-un cal de paradă… se spune că face minuni.
CAII TANG
În timpul dinastiilor Tang (618-907) şi Sung, caii făceau parte dintre artefactele expuse în camerele funerare ale regilor şi elitei societăţii. Împreună cu modele ceramice reprezentând muzicanţi, dansatori, servitori şi cămile, caii erau văzuţi ca fi ind necesităţi şi bunuri de lux în ambele lumi. Nu au fost niciodată consideraţi animale de povară, ci parteneri în campaniile militare şi la muncă. La apogeul legendarului Drum al Mătăsii, când chinezii au intrat prima oară în contact cu Orientul Mijlociu şi Europa, caii, cămilele şi măgarii erau singurele mijloace de transport. Caii tricolori „sancai” (în verde, maro şi roşu) au fost la mare cinste de când au fost produşi pentru prima oară şi continuă să atragă colecţionarii şi în zilele noastre. Caii erau văzuţi ca simboluri ale statutului social, deoarece numai regii, militarii şi cei înstăriţi aveau voie să îi călărească. Caii din ceramică folosiţi ca obiecte funerare se numeau „mingqi” şi se alăturau curtenilor, aşa-numitelor „doamne grase”, muzicienilor, mirilor şi zeilor păzitori. Statuetele antice sunt foarte scumpe, însă şi reproducerile moderne pot fi fantastice în atragerea norocului.
CAII ÎN CULTURA EUROPEANĂ
Ca şi chinezii, europenii îşi onorau caii, dar exagerau cu adoraţia lor, spre deosebire de chinezi! Calul simbolizează cavaleria şi cavalerismul, termeni ce derivă din franţuzescul „cheval”. Cel mai cunoscut cal din mitologie este Pegasul, armăsarul înaripat care încă mai constituie unul dintre cele mai îndrăgite şi frumoase simboluri din cultura modernă.
O celebră zicătoare chineză spune aşa: „Când vin la tine cai, reuşita-ţi este sigură.”
CALUL CA ZEU
Controversatul împărat roman Caligula a înălţat calul său favorit, Incitatus, la rangul de consul, unul dintre înalţii magistraţi ai Romei. Ceilalţi magistraţi trebuiau să-şi dea seama dacă semnele făcute cu capul sau nechezatul său însemnau „da” sau „nu”! după ce a murit, Caligula l-a declarat ca fiind o divinitate şi a trebuit să fie venerat ca zeu. Caii au câştigat America Centrală pentru conchistadorii spanioli, deoarece mayaşii nu mai văzuseră niciodată asemenea creaturi, şi au decis că trebuie să fie animale divine, ce servesc o rasă superioară.
CAI CELEBRI ÎN ISTORIE
În mod firesc, cei mai renumiţi cai sunt asociaţi cu personajele religioase şi comandanţii militari de prestigiu. Cel mai cunoscut exemplu dinaintea erei noastre este Bucephalus (Cap de bour), care i-a aparţinut lui Alexandru cel Mare. Îl lăsa pe Alexandru şi numai pe Alexandru să stea pe şaua sa şi îngenunchea înaintea regelui, pentru ca acesta să îl poată încăleca. L-a servit pe Alexandru vreme de 30 de ani, cărându-l în spate în nenumărate bătălii victorioase. La moartea lui Bucephalus, Alexandru cel Mare a construit un oraş întreg, numit Bucephalia, ca mausoleu. Calul Ducelui de Wellington se numea Copenhagen [Copenhaga]. El l-a purtat pe duce în bătălia de la Waterloo timp de 30 de ore fără oprire! Napoleon şi-a numit calul Marengo, după bătălia cu acelaşi nume din anul 1800, în care armăsarul i-a fost un slujitor fidel. Marengo era calul său alb berber favorit, adus din Egipt.
Mai aproape de vremurile noastre, feldmareşalul Earl Roberts, care şi-a câştigat faima în India şi în războiul cu burii, nu se despărţea niciodată de calul său, numit Colonel [Colonelul]. În primul război mondial, generalul Jack Seely era inseparabil de calul său, Warrior [Războinicul], despre care a scris ulterior o carte. Ronald era calul castaniu care l-a cărat pe lordul Cardigan în atacul brigăzii uşoare de la Balaclava în anul 1854. E posibil ca acesta să fie cel mai neinspirat atac din istorie, lucru sugerat de aclamatul poem „Atacul brigăzii uşoare”, al lui Tennyson, prin versurile: „Theirs is not to reason why, theirs is but to do and die” („Nu-i permis motiv să ceară, / Doar să facă şi să moară“).
Kantaka este renumitul armăsar alb al prinţului Siddartha Gautama, care mai târziu a devenit Buddha. Kantaka a fost cel care l-a cărat pe tânărul prinţ afară din palatul fortificat în sălbăticie, când acesta a pornit în căutarea iluminării. Când a ajuns la periferia oraşului, Siddartha l-a abandonat pe Kantaka pentru a merge pe jos, deoarece dorea să urmeze viaţa unui cerşetor. Legat de un copac ca să nu-l urmărească pe iubitul său stăpân, Kantaka l-a privit pe Siddartha până când acesta nu s-a mai zărit. Realizând că nu-l va mai vedea niciodată, a murit cu inima frântă şi a fost primit de îngeri în rai, unde a aşteptat reîntâlnirea cu Siddartha.
Fadda este calul alb al rofetului Mohamed, fondatorul islamismului, şi, în Coran, Haizum este armăsarul arhanghelului Gavril.