Ştiinţă sau superstiţie

Feng Shui a câştigat o mare popularitate în Statele Unite şi în toată lumea. Originar din China şi cu o vechime de peste 2000 de ani, a devenit rapid o artă a vieţii îndrăgită, inclusă ingenios în arhitectură, design interior, construcţii şi stilul de trai.

În ultimul timp, s-au scris multe despre Feng Shui, iar cotidienele din diverse ţări publică acum rubrici permanente de Feng Shui, la fel cum şi noutăţile de astrologie şi horoscopul s-au tot publicat în ultimele decenii. Şi totuşi, ce-i cu această practică ce recomandă evitarea unghiurilor ascuţite şi rafturilor descoperite, care sugerează că obiectele decorative ce conţin apă trebuie corect amplasate şi prescrie utilizarea în locuinţă a obiectelor de metal, ca remedii simbolice pentru perturbări anume?

Recomandările Feng Shui pot uneori să sune ciudat, şi chiar să pară contradictorii. În confuzia creată de părerile atâtor practicieni, amatorului entuziast, neiniţiat în temă, îi sunt scuzabile deconcertarea şi chiar buimăceala în faţa definiţiilor de început. Este Feng Shui transmiterea unei superstiţii vechi de secole, sau îl putem practica la fel ca pe o ştiinţă – în baza faptului că practicarea sa serioasă necesită interpretări precise ale direcţiilor şi dimensiunilor?

Feng Shui este un corpus de cunoştinţe dezvoltat de-a lungul unei perioade de câteva mii de ani. Iniţial, el a fost preocuparea exclusiv a meteorologilor Curţii imperiale chineze. Meteorologul studia medicină, geomanţie, astrologie şi alte arte ezoterice, protejându-şi informaţiile, astfel încât oamenii de la vremea respectivă ştiau foarte puţin despre Feng Shui.

Mulţi auzeau despre el, dar cunoştinţele aferente rămâneau între zidurile palatului imperial. Până la urmă, informaţia s-a răspândit, dar numai către anumite familii. Primii maeştri de Feng Shui îşi foloseau experienţa pentru a ajuta oamenii de rând, mulţi dintre ei transmiţându-şi deprinderile fiilor şi discipolilor meritorii. În ultimul mileniu, tradiţia a continuat. Totuşi, cu fiecare generaţie succesivă, Feng Shui a evoluat şi a suferit modificări, iar astăzi versiunile sale popularizate s-au dezvoltat şi şi-au croit drum către ţări din afara Chinei. Practica Feng Shui din zilele noastre deţine un plus de culoare, prin contribuţia multor tradiţii şi culturi, şi, deşi „puritanii“ refuză cu fermitate să accepte orice fel de aport occidental sau New Age în practică, există mulţi practicieni de succes care se pleacă în faţa teoriei evoluţioniste asupra cunoaşterii şi acceptă, în spiritul lucrării I Ching, că orice cunoştinţe evoluează în timp.

Astfel, atunci când contribuţiile altor culturi sunt absorbite insesizabil în practica Feng Shui, nu trebuie să ne încăpăţânăm, dogmatici, ci să adoptăm, în schimb, o abordare pragmatică. La urma urmelor, indiferent dacă Feng Shui este ştiinţă ori superstiţie, dacă ţine de cultură sau teorie, piatra de încercare pentru practica corectă sau greşită ar trebui să fie ceea ce funcţionează şi vă face să vă simţiţi bine. Feng Shui nu se bazează direct pe nici o religie, şi nici pe misticism.

Pentru aceia care folosesc şcolile de Feng Shui ale formulelor, el pare chiar o ştiinţă exactă.

Există nouă fundamente care constituie baza practicii Feng Shui – peisajul înconjurător, forma clădirilor, captarea chi-ului cosmic, devierea energiei ucigătoare, aplicarea conceptului celor cinci elemente, echilibrarea lui Yin şi Yang, înţelegerea simbolisticii, utilizarea punctelor cardinale pentru definirea spaţiului şi actualizarea modificărilor temporale.

Unii practicieni au tendinţa de a utiliza o abordare cumva incompletă a practicii, omiţând considerente importante. Unii ignoră calculele complicate ale Feng Shui-ului formulelor. Alţii desconsideră simbolistica, iar alţii, modificările temporale. Există şi începători aroganţi, care refuză să recunoască eficienţa cunoştinţelor celorlalţi.

Neiniţiaţii în Feng Shui trebuie să fie circumspecţi faţă de cunoştinţele cărora le lipseşte înţelepciunea experienţei. Cei care practică Feng Shui de mai multe decenii ştiu cât de cuprinzătoare este această ştiinţă – întinsă ca marea –, şi nici măcar o viaţă de om nu este suficientă pentru a o învăţa în totalitate. De aceea, cei mai buni practicieni sunt şi cei mai modeşti. Şi, aşa cum Pământul se mişcă şi se modifică în permanenţă, la fel şi chi-ul sau energia din Feng Shui continuă să evolueze şi să se transforme. Ştiinţa modernă a demonstrat că geomagnetismul are un flux constant. Calculele de Feng Shui oferă rezultate diferite, în funcţie de variabile precum clădirile, clima, oamenii, epoca şi mediul. Nu există loc fix pentru activările privind banii, dragostea sau norocul de cunoaştere, pentru că „chi“-ul (energia) acestora se găseşte în locuri diferite la momente diferite. Este nevoie de un practician care a învăţat să aplice diverse formule de Feng Shui pentru a identifica, din când în când, spaţiile corecte. S-au spus multe despre „remediile“ utilizate în Feng Shui. Feng Shui-ul tradiţional, consemnat şi păstrat în textele clasice, nu prescrie fluiere, clopoţei de vânt, oglinzi, talismane, incantaţii sau alte obiecte mistice ca soluţii la perturbări. Nu, limbajul anticilor este cu mult mai complex şi, de obicei, codificat. De aceea, practicianul trebuie să înţeleagă şi să interpreteze recomandările care SUNT conţinute în textele străvechi, acestea făcând mereu referire la conceptul chinez al celor cinci elemente: Lemn, Foc, Pământ, Metal şi Apă, în vederea echilibrării energetice a unui loc anume. Aceste elemente iau forma a diverse obiecte, de genul clopoţeilor de vânt, pagodei celor cinci elemente, unui vas de alamă ori unui acvariu, SAU se manifestă prin creaturi precum Pi Xie sau Pi Yao. Dar adevărata esenţă a acestor remedii rămâne înrădăcinată în elemente şi simbolistica acestora.

De exemplu, oglinda a devenit un remediu şi un activator foarte răspândit. Pe vremuri, oglinzile se făceau din alamă şlefuită (remediu de Metal), deci, pe atunci, funcţionau ca soluţie la perturbări. Oglinzile moderne de astăzi pot să nu conţină suficient din elementul Metal pentru a fi prescrise ca remediu, motiv pentru care, în acest scop, se folosesc oglinzi speciale făcute din alamă.

Ce este important de priceput este că obiectivul remediilor Feng Shui este acela de a restaura echilibrul natural al chi-ului (sau energiei vitale) dintr-o clădire. Astfel, soluţiile se bazează pe elementele naturale, dar şi pe obiecte în sine. Atunci când asociem o simbolistică formelor, culorilor şi dimensiunilor, antrenăm, de asemenea, elementele, deoarece, la un nivel de înţelegere mai profund, viziunea chineză este aceea că totul în Univers cuprinde cele cinci elemente.

Cât priveşte evitarea unghiurilor ascuţite, Feng Shui susţine dintotdeauna că marginile rotunjite sunt mai frumoase şi mai plăcute decât cele ascuţite. Recomandarea face parte din Feng Shui-ul estetic şi al mediului. Acesta din urmă poate să fie extrem de simplu, implicând, de exemplu, corectarea luminii sau întunericului excesive dintr-o cameră. Repet, ţinta este să obţinem un mediu echilibrat. Pornirea centralei pentru a încălzi o casă friguroasă poate fi considerată o formă de Feng Shui, sub aspectul mediului. Deşi acestea sunt exemple elementare ale practicii Feng Shui, ele ilustrează ideea că niciodată nu trebuie să fim prea rigizi când demarcăm ce este Feng Shui şi ce nu.

Se pot obţine multe beneficii din analiza Feng Shui adecvată a locuinţei ori biroului: sporirea averii şi îmbunătăţirea vieţii amoroase, precum şi a stării de sănătate. Se poate demonstra că Feng Shui este atât ştiinţă, cât şi artă. Ştiinţa Feng Shui este analiza detaliată a celor 24 de orientări. Arta Feng Shui necesită discernământ pentru a decide între alternative. Pentru aceasta este nevoie de experienţă.

De exemplu, când se decide tipul remediului – cantitatea, locul exact şi durata –, toate acestea reflectă talentul respectivului maestru de Feng Shui.

Feng Shui nu presupune doar deţinerea de cunoştinţe şi talent. Este necesară şi înţelegerea nuanţelor şi deţinerea de experienţă, care poate veni numai după mulţi ani de practică.

Astăzi, totuşi, există multe zvonuri, presupuneri aiurea şi nonsensuri promovate despre Feng Shui. Desigur, însă, este de aşteptat: aşa se întâmplă cu ORICE tip de cunoaştere, şi acest lucru nu trebuie să ne incomodeze.

În realitate, Feng Shui este complet logic. Practicat responsabil, el se bazează pe atenţie, pe ochiul format, pe raţionamente sănătoase, fiind utilă şi adoptarea unei abordări ştiinţifice. Prin urmare, după ce trebuie să ne uităm ca să găsim un practician adecvat? Până la urmă, totul se reduce la faptul că ceea ce vi se prezintă trebuie să aibă sens. Reţineţi că obiectivul final al Feng Shui-ului este crearea unui spaţiu echilibrat şi armonios, care să sprijine oamenii ce locuiesc în el, aducându-le noroc şi fericire. Scopul său este de a garanta că vă veţi simţi bine în mediul vostru „amenajat“. Când se armonizează energiile, trăiţi în armonie cu natura. (Şi sincer… nu este nevoie să trăiţi în junglă pentru a obţine acest acord, îl puteţi realiza în curtea casei.) Aici, comuniunea cu natura înseamnă să menţineţi sincronizarea cu chi-ul cosmic.